Showing
1 - 10
results out of
10
for
'Irod'
"De asemenea, există oameni care cunosc pe de rost Vechiul şi Noul Testament, cuvânt cu cuvânt, dar dacă-i întrebaţi despre semnificaţia lăuntrică a unui singur verset, ei vor şti tot atât de mult ca şi cei care nu cunosc pe de rost nici măcar un verset şi, adesea, abia au idee că există Sfânta Scriptură. Deci la ce le foloseşte lor acest nobil material?"
Era un om pe nume Iosif, născut în Betleem, oraşul iudeu al regelui David.
Învăţase două lucruri în viaţă: înţelepciunea şi meşteşugul tâmplăriei.
Omul acesta se căsători şi avu fii şi fiice: patru băieţi şi două fete. Băieţii se numeau Iuda, Ioset, Iacob şi Simeon, iar fetele: Lisia şi Lidia.
..."Părinţii plecară uimiţi şi mulţumeau Dumnezeului atotstăpânitor că fiica lor nu şi-a întors privirea înapoi. Maria rămase în Templul Domnului curată ca o porumbiţă şi primea hrană din palma unui înger."
..."Până la urmă au găsit o peşteră. Iosif intră, o lăsă pe Maria în grija fiilor săi, iar el plecă să caute o moaşă evreică prin ţinutul Betleemului.
Eu, Iosif, mergeam fără să înaintez nici un pas. Am privit aerul şi l-am văzut încremenit de uimire. Am privit bolta cerului şi am văzut-o nemişcată. Păsările îşi încetară zborul. Am privit pe pământ şi am văzut câţiva oameni aşezaţi în jurul unui blid, gata să mănânce. Dar mestecând nu mestecau, luând dumicatul nu-l luau şi ducându-l la gură nu-l duceau. Toţi stăteau cu ochii spre cer. Era şi o turmă de oi la păscut, care însă nu se mişca din loc. Păstorul ridicase toiagul, dar mâna îi încremenise deasupra capului. Am privit spre râu şi am văzut cum stăteau iezii cu boturile aplecate, dar fără să bea. Apoi dintr-o dată toate-şi reluară mersul lor firesc."
"Dacă n-ar fi fost o taină, în mod sigur ar fi adăugat-o la evanghelia sa. El însă a compus această cărticică pecetluind-o cu semne ebraice şi nepublicând-o. Astfel încât astăzi cartea scrisă de propria-i mână cu litere ebraice se află în posesia unor bărbaţi foarte credincioşi care, şi ei, la rândul lor, au primit-o moştenire de la înaintaşi."
"...Frământând apoi cu mâinile noroiul moale a plăsmuit douăsprezece vrăbii. A făcut aceasta într-o sâmbătă. Mai mulţi copii se jucau împreună cu el.
Un iudeu care a văzut că Iisus se juca în ziua de sabat a alergat şi l-a pârât tatălui său zicând: „Iată, fiul tău se joacă la pârâu; a făcut douăsprezece păsări de noroi profanând ziua sabatului”.
Iosif veni la pârâu şi văzându-l pe Iisus începu să-l certe: „De ce faci în zi de sabat ce nu este îngăduit?”. Dar Iisus, lovindu-şi palmele una de cealaltă, strigă vrăbiilor de noroi: „Luaţi-vă zborul!”. Şi păsările au bătut din aripi şi s-au îndepărtat cu mare larmă."
Şi unii care se aflau acolo îl scuipau în ochi, alţii îl loveau peste faţă, iar alţii îl tot împungeau cu o trestie rănindu-i trupul. Câţiva îl biciuiau zicând: "Asta-i cinstirea ce i se cuvine Fiului lui Dumnezeu!".
"Lectura textului complet al Evangheliei conferă sentimentul reconstituirii unui puzzle din fragmentele împărţite în mod inegal în Evangheliile canonice, la care se adaugă multe episoade care erau incomplete sau lipsă în Noul Testament. Frumuseţea şi profunzimea spirituală a vieţii desăvârşite a Mântuitorului nostru Iisus Hristos se dezvăluie tainic, completând ceea ce cunoşteam deja şi pregătindu-ne pentru întâlnirea cu plenitudinea faptelor şi învăţăturilor Sale "
"Iisus împlinise şapte ani. Îşi petrecea timpul cu prieteni de aceeaşi vârstă. Se jucau plăsmuind din lut statuete care înfăţişau boi, măgari, păsări şi diferite alte vieţuitoare. Fiecare ţinea să-şi impună opera lăudându-şi talentul şi priceperea. Iisus le zise prietenilor săi: “Voi porunci statuetelor mele să se mişte”. Atunci prietenii îl întrebară: “Nu cumva te crezi Fiul Creatorului?”. Dar Iisus porunci statuetelor să se mişte; şi ele chiar începură să ţopăie. După aceea le dădu o altă poruncă şi ele se opriră. "
Iar eu am întreîbat: „Cine este acesta?” Iar arhanghelul a zis către mine: „Acesta este cel care a zis: «eu sunt fiul lui Dumnezeu, cel care face piatra pâine şi apa vin»“. Proorocul i-a zis lui Mihail: „Stăpâne, îngăduie-mi să văd cum este la înfăţişare, ca să le spun oame¬nilor iar ei să se ferească de el şi să nu creadă în el”. Arhanghelul a zis către mine: „Înfăţişarea acestuia este precum cea a unei fiare sălbatice; ochiul lui drept, precum luceafărul dimineţii, iar celălalt ochi stă nemişcat; gura îi este largă de-un cot, dinţii de-o palmă, degetele-i sunt ca nişte coase; urmele paşilor lui, de două palme de late. Iar pe chip i se vede scris un cuvânt: Antihrist.
"În ordinea lucrării de fameni, sunt fameni născuţi aşa din pântecele mamei lor, şi sunt alţi fameni făcuţi de oameni să fie fameni, dar sunt fameni, măi copii, care din dragoste de sfinţenie de fire şi de trup s-au făcut pe ei înşişi fameni, pentru ca să aibă în ei tronul împărăţiei cerurilor. Aceştia din urmă sunt adevăraţii monahi, după vorba care se tâlcuieşte în biserica de azi, cu viaţă de famen. Acest fel de oameni, şi dintre bărbaţi şi dintre femei, sunt şi vor fi mulţi laolaltă, şi sunt mulţi laolaltă bărbaţi şi femei, aşa cum a fost întru început dintru unul."
