"Şi, iată, acolo era un râu mare, care se arăta mai negru decât smoala, şi în el se aflau o mulţime de
bărbaţi şi de femei: fierbea ca un cuptor de fierărie, iar valurile lui erau asemenea unei mări învolburate peste capetele păcătoşilor: iar când valurile se ridi¬cau, îi băgau la fund pe păcătoşi cu zece mii de coţi şi ei nu mai puteau să iasă la suprafaţă şi strigau: „Fie-ţi milă de noi, dreptule judecător”, fiindcă vier¬mii neobosiţi îi mâncau şi erau atât de mulţi că nici nu li se ştia numărul.
...Şi văzându-i, Cea mai sfântă a plâns şi a zis: „Ce este râul acesta şi ce sunt valurile lui?” Iar căpetenia a spus: „Acest râu este focul de dincolo, iar cei care sunt schingiuiţi sunt iudeii, care l-au răstignit pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi au respins sfântul botez, şi cei care au săvârşit păca¬te trupeşti şi păcatul împotriva blândei şi nepăti¬maşei miresme a căsătoriei, şi cei care şi-au dus în păcat mamele şi fiicele, şi otrăvitorii, şi cei care au ridicat sabia, şi femeile care şi-au sugrumat pruncii. Să le fie soarta precum le-a fost credinţa”, în clipa aceea valurile s-au ridicat deasupra păcătoşilor şi întunericul i-a acoperit."
