Showing
1 - 10
results out of
16
for
'iosif'
"De asemenea, există oameni care cunosc pe de rost Vechiul şi Noul Testament, cuvânt cu cuvânt, dar dacă-i întrebaţi despre semnificaţia lăuntrică a unui singur verset, ei vor şti tot atât de mult ca şi cei care nu cunosc pe de rost nici măcar un verset şi, adesea, abia au idee că există Sfânta Scriptură. Deci la ce le foloseşte lor acest nobil material?"
„Motivul pentru care mesajele Mele directe către voi au devenit extrem de frecvente în ultimii ani, dăruindu-vă pâinea din ceruri, lucru care nu s-a mai întâmplat din vremea când am trăit personal pe pământ, este faptul că se apropie timpul când lumea va atinge apogeul rătăcirii sale, deviind complet de la scopul pentru care am creat-o. Pentru a nu fi pierduţi cu toţii, am aranjat astfel lucrurile încât Cuvântul Meu să ajungă într-o manieră directă la câţiva dintre voi, pentru a nu putea fi pervertit sau ascuns de metaforele de care se folosesc de regulă profeţii Mei, ci prezentat într-o formă cât se poate de clară, căci se apropie a doua Mea venire pe pământ şi doresc să-i întâlnesc atunci pe ai Mei.”
"Când ne-am îndepărtat de mal, Petru a spus: „Doamne, aproape că ar fi mai bine dacă am rămâne în mijlocul păgânilor şi i-am lăsa pe evrei în plata lor. Căci este cu adevărat o mare bucurie să-i vezi pe oamenii aceştia sorbind cu nesaţ cuvintele Tale pline de viaţă."
Era un om pe nume Iosif , născut în Betleem, oraşul iudeu al regelui David.
Învăţase două lucruri în viaţă: înţelepciunea şi meşteşugul tâmplăriei.
Omul acesta se căsători şi avu fii şi fiice: patru băieţi şi două fete. Băieţii se numeau Iuda, Ioset, Iacob şi Simeon, iar fetele: Lisia şi Lidia.
"Şi acum ascultaţi copiii mei, ce am văzut la cele şapte duhuri rele în vremea pocăinţei mele.
Şapte duhuri au fost date omului, ele sunt responsabile de faptele rele ale tinereţii."
..."Părinţii plecară uimiţi şi mulţumeau Dumnezeului atotstăpânitor că fiica lor nu şi-a întors privirea înapoi. Maria rămase în Templul Domnului curată ca o porumbiţă şi primea hrană din palma unui înger."
..."Până la urmă au găsit o peşteră. Iosif intră, o lăsă pe Maria în grija fiilor săi, iar el plecă să caute o moaşă evreică prin ţinutul Betleemului.
Eu, Iosif , mergeam fără să înaintez nici un pas. Am privit aerul şi l-am văzut încremenit de uimire. Am privit bolta cerului şi am văzut-o nemişcată. Păsările îşi încetară zborul. Am privit pe pământ şi am văzut câţiva oameni aşezaţi în jurul unui blid, gata să mănânce. Dar mestecând nu mestecau, luând dumicatul nu-l luau şi ducându-l la gură nu-l duceau. Toţi stăteau cu ochii spre cer. Era şi o turmă de oi la păscut, care însă nu se mişca din loc. Păstorul ridicase toiagul, dar mâna îi încremenise deasupra capului. Am privit spre râu şi am văzut cum stăteau iezii cu boturile aplecate, dar fără să bea. Apoi dintr-o dată toate-şi reluară mersul lor firesc."
"Dacă n-ar fi fost o taină, în mod sigur ar fi adăugat-o la evanghelia sa. El însă a compus această cărticică pecetluind-o cu semne ebraice şi nepublicând-o. Astfel încât astăzi cartea scrisă de propria-i mână cu litere ebraice se află în posesia unor bărbaţi foarte credincioşi care, şi ei, la rândul lor, au primit-o moştenire de la înaintaşi."
"...Frământând apoi cu mâinile noroiul moale a plăsmuit douăsprezece vrăbii. A făcut aceasta într-o sâmbătă. Mai mulţi copii se jucau împreună cu el.
Un iudeu care a văzut că Iisus se juca în ziua de sabat a alergat şi l-a pârât tatălui său zicând: „Iată, fiul tău se joacă la pârâu; a făcut douăsprezece păsări de noroi profanând ziua sabatului”.
Iosif veni la pârâu şi văzându-l pe Iisus începu să-l certe: „De ce faci în zi de sabat ce nu este îngăduit?”. Dar Iisus, lovindu-şi palmele una de cealaltă, strigă vrăbiilor de noroi: „Luaţi-vă zborul!”. Şi păsările au bătut din aripi şi s-au îndepărtat cu mare larmă."
Şi unii care se aflau acolo îl scuipau în ochi, alţii îl loveau peste faţă, iar alţii îl tot împungeau cu o trestie rănindu-i trupul. Câţiva îl biciuiau zicând: "Asta-i cinstirea ce i se cuvine Fiului lui Dumnezeu!".
"Tot umblând eu după amintirile din acea vreme scrise în timpul vieţii Stăpânitorului nostru Iisus Hristos, şi pe care evreii le-au dat în păstrare lui Ponţiu Pilat, am găsit manuscrisul lor ebraic şi, prin bunăvoinţa lui Dumnezeu, le-am tălmăcit în greacă, spre a fi cunoscute de toţi cei care invocă numele Domnului nostru Iisus Hristos."
