Showing
1 - 10
results out of
25
for
'moartea'
"De asemenea, există oameni care cunosc pe de rost Vechiul şi Noul Testament, cuvânt cu cuvânt, dar dacă-i întrebaţi despre semnificaţia lăuntrică a unui singur verset, ei vor şti tot atât de mult ca şi cei care nu cunosc pe de rost nici măcar un verset şi, adesea, abia au idee că există Sfânta Scriptură. Deci la ce le foloseşte lor acest nobil material?"
"Am ales pământul român şi neamul de pe el, căci Tatăl l-a dat Mie la naşterea Mea din Fecioară şi l-am iubit în locul celui iubit, în locul poporului Meu Israel, care nu M-a primit şi M-a lepădat pentru voia lui, iar Eu atunci l-am înlocuit în inima Mea şi M-am tras dinaintea lui şi am ales neamul român şi soarta lui şi jertfa lui ca şi a Mea pe pământ"
"...Întrucât am aflat care este diferenţa dintre suflet şi spirit, putem înţelege acum că datorită duritaţii sale, trupul Pamântului aparţine sufletului captiv al lui Satan, iar spiritul său este înlănţuit în cătuşe indestructibile."
"...O asemenea diviziune a sufletului s-a petrecut atunci când a fost creată prima pereche umană, când dintr-un singur suflet au apărut două, căci nicăieri nu se spune că Creatorul a suflat viaţă în trupul Evei, ci doar că Eva s-a născut din Adam, primind un trup şi un suflet."
"...Am afirmat mai înainte că întregul Pamânt aparţine sufletului lui Satan. Acest lucru este valabil nu numai în ceea ce priveste Pământul, ci se referă la toate corpurile cereşti. Sufletul lui Satan este divizat astăzi în nenumărate părţi, care apar sub forma acestor corpuri cereşti.
Singurul care este indivizibil este spiritul, indiferent dacă este plasat într-un suflet mare sau într-unul mic, el rămâne acolo ca o unitate. Deşi sufletul lui Lucifer a fost foarte mare cândva, în interiorul lui nu trăia decât un singur spirit. Acest spirit, care a căzut din propria sa voinţă, nu poate locui în nenumarate părti ale fostului său suflet primordial, acum divizat. Sălaşul său este limitat la un singur corp ceresc, iar acesta este Pământul, planeta pe care locuiţi voi."
"Când ne-am îndepărtat de mal, Petru a spus: „Doamne, aproape că ar fi mai bine dacă am rămâne în mijlocul păgânilor şi i-am lăsa pe evrei în plata lor. Căci este cu adevărat o mare bucurie să-i vezi pe oamenii aceştia sorbind cu nesaţ cuvintele Tale pline de viaţă."
Cei care nu cunosc sensul spiritual al Cuvântului, au înţeles că tot ce se află în lumea vizibilă va fi distrus în ziua Judecăţii de Apoi; pentru că se spune că raiul şi iadul vor dispărea atunci, iar Dumnezeu va crea un Nou Cer şi un Nou Pământ.
Era un om pe nume Iosif, născut în Betleem, oraşul iudeu al regelui David.
Învăţase două lucruri în viaţă: înţelepciunea şi meşteşugul tâmplăriei.
Omul acesta se căsători şi avu fii şi fiice: patru băieţi şi două fete. Băieţii se numeau Iuda, Ioset, Iacob şi Simeon, iar fetele: Lisia şi Lidia.
"Dacă n-ar fi fost o taină, în mod sigur ar fi adăugat-o la evanghelia sa. El însă a compus această cărticică pecetluind-o cu semne ebraice şi nepublicând-o. Astfel încât astăzi cartea scrisă de propria-i mână cu litere ebraice se află în posesia unor bărbaţi foarte credincioşi care, şi ei, la rândul lor, au primit-o moştenire de la înaintaşi."
"Pătrundem în oraş: un oraş plin de viaţă şi lumină, în care nu există niciodată nici o nevoie, pentru că totul există din plin şi va exista veşnic. Căci din acest oraş îşi procură tot infinitul hrana naturală şi spirituală.
Robert şi toţi ceilalţi sunt uluiţi de frumuseţea locuinţelor, al căror număr este atât de mare încât nici nu poate fi numărat. Căci locuinţele din oraşul dumnezeiesc încep, dar nu se termină niciodată. Este drept că începutul oraşului este alcătuit în aşa fel încât formează un pătrat perfect, dar capătul acestuia se extinde la nesfârşit şi nu se termină niciodată.
După o îndelungă uimire, Robert spune: „Da, abia acum înţeleg mai bine ceea ce stă scris: «Nici un ochi nu a văzut, nici o ureche nu a auzit şi nici o fire omenească nu a ştiut vreodată ceea ce a pregătit Domnul celor care îl iubesc». Dacă oamenii de pe Pământ ar avea chiar şi cea mai mică presimţire în privinţa a ceea ce-i aşteaptă aici, ei ar prefera să moară de o mie de ori decât să mai trăiască măcar un singur minut pe Pământ, însă marea iubire şi înţelepciune a lui Dumnezeu ascunde acest loc ochilor muritorilor, pentru ca ei să-şi parcurgă încercările lor şi să ajungă la o asemenea consolidare a spiritului încât să poată suporta plenitudinea acestei desfătări."
Istoria creaţiei spirituale şi materiale de la Origine până la Potop
Istoria Creaţiei spirituale şi materiale de la Origine până la Potop.
