Showing
1 - 6
results out of
6
for
'prunc'
„Motivul pentru care mesajele Mele directe către voi au devenit extrem de frecvente în ultimii ani, dăruindu-vă pâinea din ceruri, lucru care nu s-a mai întâmplat din vremea când am trăit personal pe pământ, este faptul că se apropie timpul când lumea va atinge apogeul rătăcirii sale, deviind complet de la scopul pentru care am creat-o. Pentru a nu fi pierduţi cu toţii, am aranjat astfel lucrurile încât Cuvântul Meu să ajungă într-o manieră directă la câţiva dintre voi, pentru a nu putea fi pervertit sau ascuns de metaforele de care se folosesc de regulă profeţii Mei, ci prezentat într-o formă cât se poate de clară, căci se apropie a doua Mea venire pe pământ şi doresc să-i întâlnesc atunci pe ai Mei.”
..."Părinţii plecară uimiţi şi mulţumeau Dumnezeului atotstăpânitor că fiica lor nu şi-a întors privirea înapoi. Maria rămase în Templul Domnului curată ca o porumbiţă şi primea hrană din palma unui înger."
..."Până la urmă au găsit o peşteră. Iosif intră, o lăsă pe Maria în grija fiilor săi, iar el plecă să caute o moaşă evreică prin ţinutul Betleemului.
Eu, Iosif, mergeam fără să înaintez nici un pas. Am privit aerul şi l-am văzut încremenit de uimire. Am privit bolta cerului şi am văzut-o nemişcată. Păsările îşi încetară zborul. Am privit pe pământ şi am văzut câţiva oameni aşezaţi în jurul unui blid, gata să mănânce. Dar mestecând nu mestecau, luând dumicatul nu-l luau şi ducându-l la gură nu-l duceau. Toţi stăteau cu ochii spre cer. Era şi o turmă de oi la păscut, care însă nu se mişca din loc. Păstorul ridicase toiagul, dar mâna îi încremenise deasupra capului. Am privit spre râu şi am văzut cum stăteau iezii cu boturile aplecate, dar fără să bea. Apoi dintr-o dată toate-şi reluară mersul lor firesc."
"...Ascultă zise: negru înseamnă lumea aceasta în care locuiţi, roşul ca focul şi sângele, înseamnă că lumea aceasta trebuie să piară prin foc, partea cea aurie sunteţi voi cei care aţi fugit de lumea aceasta şi precum aurul se curăţeşte prin foc şi devine bun de întrebuinţat, tot astfel sunteţi lămuriţi şi voi cât timp locuiţi în această lume."
"Dacă n-ar fi fost o taină, în mod sigur ar fi adăugat-o la evanghelia sa. El însă a compus această cărticică pecetluind-o cu semne ebraice şi nepublicând-o. Astfel încât astăzi cartea scrisă de propria-i mână cu litere ebraice se află în posesia unor bărbaţi foarte credincioşi care, şi ei, la rândul lor, au primit-o moştenire de la înaintaşi."
"Iisus împlinise şapte ani. Îşi petrecea timpul cu prieteni de aceeaşi vârstă. Se jucau plăsmuind din lut statuete care înfăţişau boi, măgari, păsări şi diferite alte vieţuitoare. Fiecare ţinea să-şi impună opera lăudându-şi talentul şi priceperea. Iisus le zise prietenilor săi: “Voi porunci statuetelor mele să se mişte”. Atunci prietenii îl întrebară: “Nu cumva te crezi Fiul Creatorului?”. Dar Iisus porunci statuetelor să se mişte; şi ele chiar începură să ţopăie. După aceea le dădu o altă poruncă şi ele se opriră. "
"Şi a citit Baruh cuvintele cărţii acesteia înaintea lui Iehonia, fiul lui Ioiachim, rege în Iuda, şi înaintea a tot poporul, care venise să audă cartea.
Şi înaintea dregătorilor, şi a fiilor regelui, şi înaintea bătrânilor şi înaintea a tot poporul, de la cel mic până la cel mare, a tuturor celor ce locuiau în Babilon, pe malul râului Sud,
Care plângeau şi posteau şi se rugau înaintea Domnului."
