(Slugile) au adus avutul şi l-au împărţit numai celor şapte feciori. Neprimind nimic, fetele s-au întristat şi au zis către tatăl lor; „Stăpâne, părinte al nostru, oare nu suntem şi noi copiii tăi? Pentru ce nouă nu ne-ai lăsat nici o avere?” Dar Iov a răspuns aşa fetelor: „Nu vă supăraţi, ficele mele. Căci nu v-am uitat. Vouă v-am pregătit o moştenire cu mult mai de preţ decât aceea a fraţilor voştri”. Apoi a chemat-o la dânsul pe fata care se numea Hemera şi i-a zis: „Ia cheia, mergi şi descuie ascunzătoarea şi adu-mi de acolo cele trei vase de aur, ca să vă dau şi vouă moştenirea”. Fata a mers şi a adus ce i sa cerut. Iov a deschis (vasele) şi a scos trei sfori colorate în atât de multe culori, încât nimeni nu ar fi putut spune cum arătau întocmai. Căci ele nu erau de pe pământ, ci din cer, strălucind nemaipomenit şi aruncând văpăi de foc, întocmai ca razele soarelui. Iov dărui fiecărei fete câte o sfoară şi le zise: „Legaţi-vă cu ele peste piept, ca să vă poarte noroc în toate zilele vieţii voastre”.
"Pătrundem în oraş: un oraş plin de viaţă şi lumină, în care nu există niciodată nici o nevoie, pentru că totul există din plin şi va exista veşnic. Căci din acest oraş îşi procură tot infinitul hrana naturală şi spirituală.
Robert şi toţi ceilalţi sunt uluiţi de frumuseţea locuinţelor, al căror număr este atât de mare încât nici nu poate fi numărat. Căci locuinţele din oraşul dumnezeiesc încep, dar nu se termină niciodată. Este drept că începutul oraşului este alcătuit în aşa fel încât formează un pătrat perfect, dar capătul acestuia se extinde la nesfârşit şi nu se termină niciodată.
După o îndelungă uimire, Robert spune: „Da, abia acum înţeleg mai bine ceea ce stă scris: «Nici un ochi nu a văzut, nici o ureche nu a auzit şi nici o fire omenească nu a ştiut vreodată ceea ce a pregătit Domnul celor care îl iubesc». Dacă oamenii de pe Pământ ar avea chiar şi cea mai mică presimţire în privinţa a ceea ce-i aşteaptă aici, ei ar prefera să moară de o mie de ori decât să mai trăiască măcar un singur minut pe Pământ, însă marea iubire şi înţelepciune a lui Dumnezeu ascunde acest loc ochilor muritorilor, pentru ca ei să-şi parcurgă încercările lor şi să ajungă la o asemenea consolidare a spiritului încât să poată suporta plenitudinea acestei desfătări."
