Showing
1 - 10
results out of
10
for
'trupul'
"Lucrurile spirituale nu pot proveni din nimic altceva decât din iubire, nici iubirea din altă sursă decât din Dumnezeu, care este iubirea însăşi. În consecinţă, soarele lumii spirituale, de la care izvorăsc toate lucrurile spirituale precum dintr-o fântână, este iubire pură provenind de la Dumnezeu, care este în mijlocul acestuia."
"De asemenea, există oameni care cunosc pe de rost Vechiul şi Noul Testament, cuvânt cu cuvânt, dar dacă-i întrebaţi despre semnificaţia lăuntrică a unui singur verset, ei vor şti tot atât de mult ca şi cei care nu cunosc pe de rost nici măcar un verset şi, adesea, abia au idee că există Sfânta Scriptură. Deci la ce le foloseşte lor acest nobil material?"
"Caci trebuie sa stiti ca mai sunt multe alte lucruri pe care Iisus le-a facut si daca ar fi sa se scrie toate câte a facut cu de-amanuntul, cred ca lumea aceasta aproape ca n-ar putea cuprinde cartile care s-ar putea atunci scrie." (Ioan.21,25).
(Slugile) au adus avutul şi l-au împărţit numai celor şapte feciori. Neprimind nimic, fetele s-au întristat şi au zis către tatăl lor; „Stăpâne, părinte al nostru, oare nu suntem şi noi copiii tăi? Pentru ce nouă nu ne-ai lăsat nici o avere?” Dar Iov a răspuns aşa fetelor: „Nu vă supăraţi, ficele mele. Căci nu v-am uitat. Vouă v-am pregătit o moştenire cu mult mai de preţ decât aceea a fraţilor voştri”. Apoi a chemat-o la dânsul pe fata care se numea Hemera şi i-a zis: „Ia cheia, mergi şi descuie ascunzătoarea şi adu-mi de acolo cele trei vase de aur, ca să vă dau şi vouă moştenirea”. Fata a mers şi a adus ce i sa cerut. Iov a deschis (vasele) şi a scos trei sfori colorate în atât de multe culori, încât nimeni nu ar fi putut spune cum arătau întocmai. Căci ele nu erau de pe pământ, ci din cer, strălucind nemaipomenit şi aruncând văpăi de foc, întocmai ca razele soarelui. Iov dărui fiecărei fete câte o sfoară şi le zise: „Legaţi-vă cu ele peste piept, ca să vă poarte noroc în toate zilele vieţii voastre”.
"...Ascultă zise: negru înseamnă lumea aceasta în care locuiţi, roşul ca focul şi sângele, înseamnă că lumea aceasta trebuie să piară prin foc, partea cea aurie sunteţi voi cei care aţi fugit de lumea aceasta şi precum aurul se curăţeşte prin foc şi devine bun de întrebuinţat, tot astfel sunteţi lămuriţi şi voi cât timp locuiţi în această lume."
"Apoi l-am văzut pe Fiul lui Dumnezeu coborând pe pământ în mare slavă şi putere. Iar atunci când a răsunat trâmbiţa, toţi cei care erau în chinuri au strigat, zicând: „Miluieşte-ne pe noi, Fiu al lui Dumnezeu! "
"Pătrundem în oraş: un oraş plin de viaţă şi lumină, în care nu există niciodată nici o nevoie, pentru că totul există din plin şi va exista veşnic. Căci din acest oraş îşi procură tot infinitul hrana naturală şi spirituală.
Robert şi toţi ceilalţi sunt uluiţi de frumuseţea locuinţelor, al căror număr este atât de mare încât nici nu poate fi numărat. Căci locuinţele din oraşul dumnezeiesc încep, dar nu se termină niciodată. Este drept că începutul oraşului este alcătuit în aşa fel încât formează un pătrat perfect, dar capătul acestuia se extinde la nesfârşit şi nu se termină niciodată.
După o îndelungă uimire, Robert spune: „Da, abia acum înţeleg mai bine ceea ce stă scris: «Nici un ochi nu a văzut, nici o ureche nu a auzit şi nici o fire omenească nu a ştiut vreodată ceea ce a pregătit Domnul celor care îl iubesc». Dacă oamenii de pe Pământ ar avea chiar şi cea mai mică presimţire în privinţa a ceea ce-i aşteaptă aici, ei ar prefera să moară de o mie de ori decât să mai trăiască măcar un singur minut pe Pământ, însă marea iubire şi înţelepciune a lui Dumnezeu ascunde acest loc ochilor muritorilor, pentru ca ei să-şi parcurgă încercările lor şi să ajungă la o asemenea consolidare a spiritului încât să poată suporta plenitudinea acestei desfătări."
"În ordinea lucrării de fameni, sunt fameni născuţi aşa din pântecele mamei lor, şi sunt alţi fameni făcuţi de oameni să fie fameni, dar sunt fameni, măi copii, care din dragoste de sfinţenie de fire şi de trup s-au făcut pe ei înşişi fameni, pentru ca să aibă în ei tronul împărăţiei cerurilor. Aceştia din urmă sunt adevăraţii monahi, după vorba care se tâlcuieşte în biserica de azi, cu viaţă de famen. Acest fel de oameni, şi dintre bărbaţi şi dintre femei, sunt şi vor fi mulţi laolaltă, şi sunt mulţi laolaltă bărbaţi şi femei, aşa cum a fost întru început dintru unul."
"Şi Mă voi face cunoscut întru cei ce bine am voit, că va învia omul cel nou pe pământ şi vom face un popor nestricăcios, un neam veşnic, şi lumea va vedea această minune şi va învia şi va intra între cei veşnici şi se va sfinţi, şi va creşte numărul neamului lui Dumnezeu, şi asta va fi minunea minunilor, că moartea nu va mai fi, şi va fi mărul vieţii, şi noapte nu va mai fi, că Domnul va lumina."
"Am trimis cuvânt ceresc peste poporul Meu şi am spus să se întoarcă la hrana cea din Eden creştinul, ca să rămână viu şi ca să se sfinţească."
"Postul însănătoşeşte pe om şi îl hrăneşte sufleteşte. Tot trupul omului trece spre însănătoşire prin post. Omul, tată, nu crede că toată boala trupului şi a sufletului vine de la mâncare şi de la pântecele cel cu mâncare."
